Calciu

Soluţie bază ion de calciu- Calciul

Calciu

„În mod incontestabil calciul este cea mai  importantă substanţă biogenică a tuturor timpurilor”
Densitatea calciului ca substanţăi metalică e de 1,55g/cm3;are 2 valenţe;masa atomică es 40;numărul atomic e 20.
Calciul compune mai mult de 3% a scoarţei pământului, este al cincilea substanţa care segăseşte cel mai des, nu apare în formă singură atomică in nattură, dar se găseşte in forma carbonaţiilor, ca calcar,sulfa de calciu, ghips sau fosfa de calciu, apatită. Din punct de vedere chimică aparţine printre alcali, în reactie cu apa compune hidroxiduri stabilebazice,care au valoarea PH peste 7.

Calciul are capacitatea  inedită, de a compune ortofosfaturi solubile(MONO-ORTOFOSFAT), ceea ce îmreună cu bicarbonatul de sodiu este substanţa de importanţă vitală a sistemului puffer de pH. Acesta se dovedeşte prin  valenţa spaţiului extracelulară în jurul valorii chimice de 7,4 pH. Pe deasupra, prin capacitatea de a se compune cu fosfaturi , calciul eliberează natriu si heliu, asigurând posibilitatea acestora de a compune sări alcalice, precum şi legătura calciului cu bicarbonatul alcătuieşte un puffer chimic slab ca bicarbonatul de sodiu, în registrul pH 7,7.Acest puffer alcalic este primordial pentru dezintegrarea glucozei, ceea ce este necesar pentru alcătuirea celor patru nucleotide ca substanţe de bază a DNS-ului: adenină, guanină, citozină şi timină.Când valoarea chimică pH scade sub 6,5, celula devine acidică, la dezintegrarea glucozei se alcătuieşte acid lactic, aşa devine şi mai acidică şi îi lipsesc substanţele necesare pentru divizarea DNS-ului.

Prin schimbarea modului de viaţă, şi prevenţia prin adaose nutritive complimentare se poate pune capăt în mod rapid lipsei substanţelor mineraliere, aşa cu o substanţă magnifică, calciul se poate aboli boala.

Corpul uman se alcătuieşte din substanţele cele mai des întîlnite din universul său, cu excepţia siliciului şi a aluminiului. Cu toate că este nevoie de toate aceste substanţe , ca viaţa să se menţină în forma ei actuală, într-o analiză finală nu putem menţine că oricare dintre aceştia ar fi mai important decât celelalte.Dar se poate menţine, că unele substanţe se complică cu mai mare diversitate în diferite funcţiia corpului uman, ca altele. De aceea prezenţa abundentă a acestor subsanţe e vitală pentru buna sănătate şi chiar şi pentru viaţă.Una dintre cea mai importantă substanţe componente e calciul. Se poate observa din belşug în formă legată, în oase, rşi aproape toate celulele omeneşti. Dacă în timpiul ionizării se eliberează din legătura moleculară,se compune uşor noi legături cu proteine.Aceste proteine ce fac legături cu calciul, au un rol deosebit în reglementarea canalelor ionice a membranelor celulare.care au rolul unei valve pe de o parte în alimentarea celulei, pe de altă parte în procese bioelectrice, ce participă în orice activitate corporală. Funcţia vitaminei D , ce se alcătuieşte în pielea umană, ca urmare a radiaţiilor ultraviolete a soarelui, este ionizarea calciului, obţinut prin alimentare, în intestinul mic. Cu toate că peretele interioare a intestinului mic sunt cu sarcină negativă,pentru substanţele minerale cu sarcină pozitivă se găsesc receptoare pentru vitamina D  în peretele intestului mic , cu numele de VDR, cu ajutorul cărora  lanţul lung de vitamină D se întinde profund  in peretele intestului, până când partea cu valenţă negativă oxigenică rţmâne în suprafaţa acestuia. Acesta permte ionului calcic cu sarcină poztivă, sau oricărui ion cu sarcină pozitivă, de a se laga la ionul oxigen cu sarcină negativă, la sfârşitul vitaminei D, şi să ajunga la peretele intestinului.După aproximaţii, saturaţia receptoarelor de vitamină D cu vitamină D dă posibilitatea de a absoarbe în jur de 20 ori mai multe – molecule de calciu, cea ce de altfel este destul de greu de absorbit. Deci vitamina D obţinut prin fotosinteză sau/şi vitamină D compensată  este vitală pentru absoarberea substanţelor nutritive.Totodată prin fotosinteză se obţine şi trifosfat de inotozol, INSp 3 , ceea ce reglementează mobilitatea calciului depozitat în celule.Acest proces de alimentare a celulei începe când este prea puţin calciul ionizat de vitamina D  obţinut prin nutriţie. Dacă este prea puţin calciul depozitat în celule, hormonii glandei tirodiale stimulate de absenţa vitaminei D încep să dezlege calciul din oase. Ca urmare, pe lângă  din cauza pierderii calciului, grav rănit sistemul osos, organismul începe să dezlege calciul ionizat din proteine ce reglementaeză funcţiile moleculare. Consecinţe:apar  simptome de disfuncţii moleculare , şi boală, ceea ce afost definiat de  Dr. Reich ca „ Sindrome şi boli  cauzate de absenţa calciului”.

 
Rezumând toate aceştia, calciul este una din cele mai des întîlnite substanţe de pe pământ. E destul de mic şi mobil , pentru a trecura şi prin găuri minore, totuşi destul de mare, pentru a avea efect cu destui electroni şi scoarţă electronică la alcătuirea legăturilor cu substanţe nutritive.
Dar pe scoarţa electronică are mult mai puţine electroni decât celelelte substanţe asemănătoare, aşa poate scăpa de capcana legăturii alcătuite cu oxigenul. Calciul compune substanţele benefice alcătuirii celulelor, dar şi-a rămas şi capacitatea de a se schimba şi dea a se îndepărta, fără collapsul structurii.Este nevoie de ionizarea a foarte puţine molecule calciu, pentru a da naştere la tensiuni biochimice necesare.
 
Calciul este singura substanţă,care poate asigura valoarea inevitabilă pH  7,4 necesară pentru sinteza DNS-ului.
     
Studierea calciului

"În anii 1950 a început să practizeze Dr. Reich, şi aproape imediat a observat că cazurile de boală a pacienţilor arată o relaţie cu ceva, ce era presupus de el absenţă de calciu. Nu ştia, că societatea ştiinţifică biochimică dă o importanţă semnificativă calciului, aşa că timp de 30 de ani, a luptat singur şi fără nici un suport împotriva neştiinţei. Prin schimbarea stilului de viaţă a pacienţilor, şi prin adaosul de vitamine şi substanţe mineraliere a schimbat viaţa acestora. Odată cu răspândirea succeselor a început să se înflorească şi praxisul. El încerca să  împarte fructele cercetării cu colegi de branşă. Reacţia acestora a fost, că au început sţ-i evite, ca pe un lepros.Cu toate acestea el continua procedeurile clinice, şi a tratat cu succes mii de pacienţi, la care metodele tradiţionale n-au dat rezultate, până când a mers prea departe: cu toate că pacienţii îl iubeau, colegii de branşă au depus plângere împotriva lui, şi după 32 de ani de practicare, i-a fost retras licenţa.” 

"În 1964 Dr. Carl Reich practiza deja de 14 ani, când un student  interesat de, Bob Barefoot a citit un articol care a transformat viziunea lui despre viaţă. Articolul scria despre îmbătrînirea osurilor generat de pierderea calciului.. Declaraţia presupunea, cu stparea pierderii calciului, ar putea fi mai lent şi procesul de îmbătrânire.
 Mr. Barefoot suferea în dealungul vieţii de alergie şi astmă.
Chiar din tinereţe a observat, că atacurile de astmă erau în relaţie inversă cu timpul petrecut la soare, mai bine zis, niciodată n-au apărut cînd a fost bine bronzat.
Mai târziu a observat, că starea de sănătate a copiilor săi în creştere arăta o relaţie directă cu timpul petrecut la soare şi nutriţie hrănitoare.
Teoriile şi observaţiile medicale ale lui Dr. Reich în legătură cu calciu şi vitamina D asemănau cu mai multe experienţe  şi teorii ştiinţifice proprii. D-l Barefoot a început să aplice teoriile medicale ale lui  Dr. Reich şi a observat că inflamaţia cronică a sinusului maxilar şi atacurile astmatice periodice  aproape au dispărut.
"După cum se putea observa  mai  sus, calciul are un rol central în reglementarea procesului de creştere şi dividere a ciclului celular.
 Celulele epidermiale cancerigene şi celulele de origine mesenchymalis sunt capabile de a iniţia sinteza DNS-ului, şi se divid în mod normal şi în mediu cu compozitie de calciu scăzută, pe când celulele sănătoase nu sunt capabile de a se înmulţi în acest mediu. Pe lângă faptul că celulele sănătoase au nevoie de calciu, trebuie să se întindă pe un mediu vegetal solid, pentru a iniţia sinteza DNS-ului. Calciul este deosebit de important pentru extindere. Atât micşorarea compoziţiei calciului a mediului extracelular cât şi stoparea extinderii acestuia împiedică iniţializarea sintezei DNS-ului, fără înhibarea proceselor de sinteză a DNS-ului în decurs de dezvoltare. Micşorarea compoziţiei calciului a mediului extracelular este o condiţie a înmulţirii virusurilor,ceea ce se poate imita prin expunerea unor celule inactive cu compoziţie scăzută de calciu la reacţie cu proteine calciu-independente din membrana plazmatică. Adăugarea acestor subunităţi la mediul celulelor normale rezultă , că şi aceştia încep să se comporte ca celule cancerigene, şi începe sinteza DNS-ului într-un mediu sărac în calciu.E limpede că, suveranitatea de calciu, ce e necesară pentru divizarea celulelor, e specificul in vitro celulelor cancerigene, înţelegerea acestora ne aduce la cheia înţelegerii cancerului.
"Alţi cercetători au realizat, că culturiile celulelor cancerigene în mediu sărac în calciu se dezvoltă într-un ritm alert, pe când aceste tumori în lăsate în serum bogat în calciu rămân inactive. Explicaţia este, că calciul ajută la menţinerea unităţii celulelor, ceea ce are un rol important din punct de vedere al cancerului, pentru că împiedică destrămarea şi extinderea tumorigenă. Studiile următoare au dovedit că celulele sănătoase trebuie mai înainte să se lipească pe suprafaţă solidă pentru a putea începer sinteza normală de DNS.Acesta este inducat de calciu, care pe când ajută la sinteza normală de DNS, totodată împiedică sinteza cronică.
Sursă:Rolul calciului în sistemul biologic, prima bandă,paginile157. şi 169. CRC Press,1985)
"Lipsa ionilor de calciu(deficienţă) pot avea consecinţe grave în funcţii biologice importante ca transmiterea stimulilor, funcţionarea sistemului muscular, selecţie hormonică.În timpul studiilor clinice, într-o săptămână decisivă în 1954 Dr.Reich a tratat patru pacienţi cu diagnosticul de lipsă de calciu cu injecţii de calciu intravenic, după care a urmat o cură orală de gluconat de calciu şi untură de peşte ( bogat în vitamină D) Aceşti bolnavi suferau de diaree cronică, astmă cronică, crampe musculare, inflamaţia sinusului maxilar, rinită alergică, şi constipaţie. Rezultatele terapiei cu care s-a ajuns repede la încetarea acestor simptome şi boli l-au convins, că ionul de calciu estompă crampele simple musculare, şi previne producerea de salivă în plămân şi intestine. A ajuns la concluzia că bolile grave cronice, de care sufereau pacienţii, erau cauzate nu de reacţii alergice, ci mai degrabă de „deficienţă – ionică” Mai târziu a tratat cu capsule de Vitamină A şi D  un băiat de 7 ani care s-a născut cu astmă cronică. Rezultatul l-a copleşit pe el însuşi:”în trei zile” astma s-a sfârşit aproape total, în timpul ce băiatul lua cura de adaose nutritive complimentare, şi nici n -a reapărut în acest timp"
"Am stabilit o relaţie directă cauză-motiv între calciu şi boli.Ar putea fi o relaţie asemănătoare şi între calciu şi cancer? Experţii oncologiei susţin că există prea multe feluri de cancer, pentru a putea stabili o sursă comună a acestora. Dovada incontestabilă a relaţiei dintre lipsa de calciu şi boli pricinuite de îmbătrânire , relaţia dintre lipsa de calciu, şi alergie precum şi stress, ar umple tot aceste experţi cu îndoieli şi consternţie.Există o mulţime de dovezi că complicaţiile legate de lipsa de calciu joacă un rol important şi în boli legate de tinereţe, ca dystrophia musculară Duchenne, care a primit numele de dystrophie după lipsa de proteină din celule. În cazul dystrophiei musculare canalele calcice a celulelor sunt mai mult timp deschise, şi conentraţia ioniilor de calciu e de mai multe ori mai mare decît în mod normal. Asta arată o dereglare a reglementării calciului.Alergiile pot fi tratate cu succes ca dereglări a gospodăriei calcice.Pe lângă menţionarea a multor  boli cauzate de dereglarea gospodăriei calcice ar fi indolenţi dacă n-am vorbi despre rolul central al calciului în boala înspăimântătoare, numită cancer."
Sursa studiului calciului ca: Robert R. Barefoot & Carl J. Reich, M.D. – Factorul calciu

SOLUŢIE BAZĂ ION DE CALCIU - DNS

DNS

Înainte de a explica transformarea cancerigenă a DNS-ului, trebuie să ne amintim de codul genetic uman.Începem cu numţrul celulelor corpului uman, care conţine în jur de zece trilioanne de celule.Structura şi funcţia fiecărui celule este determinată de molecule uriaşe, numitte proteină. Nucleul celular conţine 23 de perechi de cromosomi, care dirijează sinteza proteică din celule. Aceştia sunt formate din două firuri lungi spirale de DNS, din compoziţia chimică care transportă din părinţi în descendent informaţiile genetice. DNS-ul conţine aproximativ 100.000 secţiuni speciale,pe care le numim genuri.Genurile decid caracteristici umane ca înălţimea, culoarea ochilor, sau rezistenţa fată de boli. Genurile sunt alcătuite din mii din cele mai mici piese genetice numite nucleotide.Există patru tipuri de nucleotidă: "adenin,citozin,guanin şi timin", pe care prescurtăm: "A,C,G,T". Nucleotizii formează împreună perechi în dubla spirală a DNSului.Harta umană , adică geonomul uman este format din ca.3 bilioane de nucleotizi, şi omenirea abia a început să cerceteze chimic importanţa acestora în componenţta genurilor.
Simpla întâlnire a DNSului cu carcinogene nu alcătuieşte mutaţie.Chia se presupune că corpul uman are mai multe sisteme de protecţie, cu care poate învinge carcinogenurile ajunse în celule.De exemplu în DNS pot să se îmbine numai molecule speciale, şi carcinogenurile nu au acest carcter.După părerea anumitor cercetători, ca Dr.James P.Whitlock Jr., de la  Universitatea  Stanford , carcinogenii, ca de exemplu dioxinul pot să se îmbine cu anumite receptori din plasma celulară, cu enzime toxice, şi aşa  pot alcătui,molecule noi, ce au forma şi mărimea necesară de a se combina cu secvenţe specifice ale nukleotidelor, îndoind şi rupând astfel spirala DNS. După transformare, DNSul va fi capabil de a se subsuma în locul nikleotidelor A,C,G sau T molecule străine de codul genetic.Aşa poate să se nască un mutant.
Surs DNS: Robert R. Barefoot & Carl J. Reich, M.D. – Factorul calciu
SOLUŢIE BAZĂ ION DE CALCIU -CURIOZITĂŢI

Curiozităţi::

Eschimoşii n-au suferit de boli degenerative până când omul alb nu i-a dat de mâncare..
Indianii Hopii din Nordamerica nu suferă de cancer, cu taote că civilizaşiile în împrejurimi suferă de aceasta. Cu toate acestea este decis că societatea ştiinţifică acuză genurile ca cauză acestei fenomene: De aceea s-a decis căutarea acestui fenomen la culturi mai mari şi îndepărtate.
Articolul „În urma celui mai bătrân om” din National Geographic  ianuarie 1973, a adus mai multe exemple pentru astfel de culturi: abbahzi gruzeni, hunzi pacistanezi , villcabamba ecuadorieni, bamasci chinezi, azerbajdzsanezi, armeni, tibetiani, indienii titicata peruanezi.
Această listă s-a completat cu okinawaiezi din Japonia, aceştia locuiesc la nivelul mării, ceilalţi în munţi înalţi.În culturile sus menţionate aproape că nu există boli ca cancer,boli cardio-vasculare, diabet, boala lui Alzheimer usw.
Aceste oameni trăiesc cu decenii mai mult decât noi, şi nu se îmbătrânesc.

Aceste boli sunt semne a sistemului de reglare a lipsei grave de calciu la bătrâni, calciul se depozitează în celule omeneşti şi articulaţie.Calcificarea stopează mişcarea şi cauzează dureri, dând graniţe activităţii fizice, astfel apărând scheletul slăbit de desprinderea calciului, adică de periostită.Aceste calcificări care sunt consecinţele directe a lipsei de calciu,alimentează în mod paradox teama legată de consumul în exces a calciului, care a ar atenua şi ar rezolva problema.
 Ultima rezervă de calciu este extrasă din oase, în consecinţă apar boli ca osteoroză,artrita, reuma, calcificarea, bolilie gingiei.S-a precizat că boala Alzheimer este în relaţie cu aluminiul îngrămădit în organism, ceea ce se poate explica cu producerea excesivă de parthormoni, care la rândul lor sunt responsabile de extragerea calciului din oase.Sursa aluminuilui de prisos pot fi vasele de aluminiu din bucătărie, antitranspirantele pe bază de aluminiu,şi cel mai suprinzător: cheeseburgerii,deoaurece pantru a se topi la cald, se amestecă aluminiu în caşcaval. Este de reţinut că toate aceste simptome atribuite boli bătrâneţii pot fi stopate prin echilibrarea menajului de calciu.
Sursa curiozităţiilor: Robert R. Barefoot & Carl J. Reich, M.D. – Factorul calciu

 
SOLUŢIE BAZĂ – CE E ACIDUL?

Ce e acidul?

Acidul e o grupă de substanţe,care neutralizează substanţele bazice, sau se neutralizează prin aceştia..
Dicţionarul chimic descrie acizii ca o grupă mare asubstanţelor chimice ce despică , sau altfel spus ionizează  moleculele de apă(H-O-H), aşa alcătuiesc ion pozitiv de hidroniu, sau ion de hidrogen (H)+.
Bazele sunt subsatnţe chimice care despică moleculele apei alcătuind ion nagativ de hidroxil (OH).
Deci acizii sunt subsanţele care în urma ionizării dau un ion pozitiv de hidrogen, bazele sunt substanţele ce dau un ion negativ în urma ionizării.
Concentaţia acidică sau bazică a acestor ioni este dat de valoarea numerică pH, care este o scală logaritmică decimală. Sursă: Robert R. Barefoot & Carl J. Reich, M.D. – Factorul calciu
& Carl J. Reich, M.D. - A kalcium faktor