Calciu

Studierea calciului

"În anii 1950 a început să practizeze Dr. Reich, şi aproape imediat a observat că cazurile de boală a pacienţilor arată o relaţie cu ceva, ce era presupus de el absenţă de calciu. Nu ştia, că societatea ştiinţifică biochimică dă o importanţă semnificativă calciului, aşa că timp de 30 de ani, a luptat singur şi fără nici un suport împotriva neştiinţei. Prin schimbarea stilului de viaţă a pacienţilor, şi prin adaosul de vitamine şi substanţe mineraliere a schimbat viaţa acestora. Odată cu răspândirea succeselor a început să se înflorească şi praxisul. El încerca să  împarte fructele cercetării cu colegi de branşă. Reacţia acestora a fost, că au început sţ-i evite, ca pe un lepros.Cu toate acestea el continua procedeurile clinice, şi a tratat cu succes mii de pacienţi, la care metodele tradiţionale n-au dat rezultate, până când a mers prea departe: cu toate că pacienţii îl iubeau, colegii de branşă au depus plângere împotriva lui, şi după 32 de ani de practicare, i-a fost retras licenţa.” 

"În 1964 Dr. Carl Reich practiza deja de 14 ani, când un student  interesat de, Bob Barefoot a citit un articol care a transformat viziunea lui despre viaţă. Articolul scria despre îmbătrînirea osurilor generat de pierderea calciului.. Declaraţia presupunea, cu stparea pierderii calciului, ar putea fi mai lent şi procesul de îmbătrânire.
 Mr. Barefoot suferea în dealungul vieţii de alergie şi astmă.
Chiar din tinereţe a observat, că atacurile de astmă erau în relaţie inversă cu timpul petrecut la soare, mai bine zis, niciodată n-au apărut cînd a fost bine bronzat.
Mai târziu a observat, că starea de sănătate a copiilor săi în creştere arăta o relaţie directă cu timpul petrecut la soare şi nutriţie hrănitoare.
Teoriile şi observaţiile medicale ale lui Dr. Reich în legătură cu calciu şi vitamina D asemănau cu mai multe experienţe  şi teorii ştiinţifice proprii. D-l Barefoot a început să aplice teoriile medicale ale lui  Dr. Reich şi a observat că inflamaţia cronică a sinusului maxilar şi atacurile astmatice periodice  aproape au dispărut.
"După cum se putea observa  mai  sus, calciul are un rol central în reglementarea procesului de creştere şi dividere a ciclului celular.
 Celulele epidermiale cancerigene şi celulele de origine mesenchymalis sunt capabile de a iniţia sinteza DNS-ului, şi se divid în mod normal şi în mediu cu compozitie de calciu scăzută, pe când celulele sănătoase nu sunt capabile de a se înmulţi în acest mediu. Pe lângă faptul că celulele sănătoase au nevoie de calciu, trebuie să se întindă pe un mediu vegetal solid, pentru a iniţia sinteza DNS-ului. Calciul este deosebit de important pentru extindere. Atât micşorarea compoziţiei calciului a mediului extracelular cât şi stoparea extinderii acestuia împiedică iniţializarea sintezei DNS-ului, fără înhibarea proceselor de sinteză a DNS-ului în decurs de dezvoltare. Micşorarea compoziţiei calciului a mediului extracelular este o condiţie a înmulţirii virusurilor,ceea ce se poate imita prin expunerea unor celule inactive cu compoziţie scăzută de calciu la reacţie cu proteine calciu-independente din membrana plazmatică. Adăugarea acestor subunităţi la mediul celulelor normale rezultă , că şi aceştia încep să se comporte ca celule cancerigene, şi începe sinteza DNS-ului într-un mediu sărac în calciu.E limpede că, suveranitatea de calciu, ce e necesară pentru divizarea celulelor, e specificul in vitro celulelor cancerigene, înţelegerea acestora ne aduce la cheia înţelegerii cancerului.
"Alţi cercetători au realizat, că culturiile celulelor cancerigene în mediu sărac în calciu se dezvoltă într-un ritm alert, pe când aceste tumori în lăsate în serum bogat în calciu rămân inactive. Explicaţia este, că calciul ajută la menţinerea unităţii celulelor, ceea ce are un rol important din punct de vedere al cancerului, pentru că împiedică destrămarea şi extinderea tumorigenă. Studiile următoare au dovedit că celulele sănătoase trebuie mai înainte să se lipească pe suprafaţă solidă pentru a putea începer sinteza normală de DNS.Acesta este inducat de calciu, care pe când ajută la sinteza normală de DNS, totodată împiedică sinteza cronică.
Sursă:Rolul calciului în sistemul biologic, prima bandă,paginile157. şi 169. CRC Press,1985)
"Lipsa ionilor de calciu(deficienţă) pot avea consecinţe grave în funcţii biologice importante ca transmiterea stimulilor, funcţionarea sistemului muscular, selecţie hormonică.În timpul studiilor clinice, într-o săptămână decisivă în 1954 Dr.Reich a tratat patru pacienţi cu diagnosticul de lipsă de calciu cu injecţii de calciu intravenic, după care a urmat o cură orală de gluconat de calciu şi untură de peşte ( bogat în vitamină D) Aceşti bolnavi suferau de diaree cronică, astmă cronică, crampe musculare, inflamaţia sinusului maxilar, rinită alergică, şi constipaţie. Rezultatele terapiei cu care s-a ajuns repede la încetarea acestor simptome şi boli l-au convins, că ionul de calciu estompă crampele simple musculare, şi previne producerea de salivă în plămân şi intestine. A ajuns la concluzia că bolile grave cronice, de care sufereau pacienţii, erau cauzate nu de reacţii alergice, ci mai degrabă de „deficienţă – ionică” Mai târziu a tratat cu capsule de Vitamină A şi D  un băiat de 7 ani care s-a născut cu astmă cronică. Rezultatul l-a copleşit pe el însuşi:”în trei zile” astma s-a sfârşit aproape total, în timpul ce băiatul lua cura de adaose nutritive complimentare, şi nici n -a reapărut în acest timp"
"Am stabilit o relaţie directă cauză-motiv între calciu şi boli.Ar putea fi o relaţie asemănătoare şi între calciu şi cancer? Experţii oncologiei susţin că există prea multe feluri de cancer, pentru a putea stabili o sursă comună a acestora. Dovada incontestabilă a relaţiei dintre lipsa de calciu şi boli pricinuite de îmbătrânire , relaţia dintre lipsa de calciu, şi alergie precum şi stress, ar umple tot aceste experţi cu îndoieli şi consternţie.Există o mulţime de dovezi că complicaţiile legate de lipsa de calciu joacă un rol important şi în boli legate de tinereţe, ca dystrophia musculară Duchenne, care a primit numele de dystrophie după lipsa de proteină din celule. În cazul dystrophiei musculare canalele calcice a celulelor sunt mai mult timp deschise, şi conentraţia ioniilor de calciu e de mai multe ori mai mare decît în mod normal. Asta arată o dereglare a reglementării calciului.Alergiile pot fi tratate cu succes ca dereglări a gospodăriei calcice.Pe lângă menţionarea a multor  boli cauzate de dereglarea gospodăriei calcice ar fi indolenţi dacă n-am vorbi despre rolul central al calciului în boala înspăimântătoare, numită cancer."
Sursa studiului calciului ca: Robert R. Barefoot & Carl J. Reich, M.D. – Factorul calciu